Proiect

logo proiect faureste-ti un viitor

1. STADIUL ACTUAL AL DEZBATERII PRIVIND EGALITATEA DE SANSE

In cadrul vietii sociale actuale exista mai multe tipuri de egalitate: egalitate în fata legii şi, implicit, egalitate în fata raporturilor de munca; egalitate de şanse, egalitate de parcurs şi egalitate de rezultat. Egalitatea aparând ca singurul mod de regulare sociala.

Dar egalitatea nu este o stare, ea nu este ceva dobândit, pentru ca din punct de vedere natural, originar, societatea nu este uniforma, ci formata din diferente naturale care trebuie integrate.

Astfel, egalitatea pare mai mult un proiect decat o stare de fapt. Un proiect destinat compensarii diferentelor iniţiale de natura biologica: sexul, rasa, culoarea, caracteristicile genetice, existenta unui handicap, varsta sau orientarea sexuala, sau a celor date de statutul personal: originea etnica sau sociala, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice alta natura, apartenenta la o minoritate naţionala, averea sau nasterea.

În aceste condiţii putem sa ne îndoim de eficacitatea demersurilor privind stabilirea egalitatii de sanse intre toti membrii corpului social luat la un moment dat. Ce putere ar putea avea un principiu abstract asupra conduitei unor persoane care sunt constiente de diferentele dintre indivizi, care profita de aceste diferente pentru a-şi face selecţiile în funcţie de propriile interese? Într-adevar, fara forta coercitiva a statului principiul egalitatii de sanse ar ramâne doar o formula frumoasa. Ori ca se pune în practica o egalitate aritmetica în raporturile sociale, în care toţi cei interesaţi primesc acelaşi lucru, ori ca se pune în practica o egalitate geometrica, în care toţi obţin în aceeaşi proporţie, ceea ce conteaza este ca grupul social sa fie guvernat dupa niste reguli, iar nu în funcţie de criterii arbitrare sau în funcţie de forta parţilor implicate. Doar în acest fel, un principiu poate influenta evoluţia cutumelor în domeniul raporturilor sociale si al accesului pe piata muncii, la programele de formare profesionala etc.

În sfarşit, are principiul egalitatii de sanse forta necesara de a securiza raporturile dintre indivizi, impotriva discriminării şi a practicilor inegalitare din viata sociala actuala?

Deocamdata, nu. Atat timp cat acest principiu trebuie impus prin amenintarea cu sancţiunile aferente, acest principiu nu este efectiv, dupa parerea noastra.

Însa, în momentul în care regulile conţinute de principiul discutat vor fi respectate spontan de catre cei vizaţi, abia atunci, se va putea spune ca acest principiu şi-a atins pe deplin scopul. Iar, pana la momentul respectiv, raman programele destinate resurselor umane, programe prin intermediul carora, evitandu-se sanctiunea (dimpotriva, oferindu-se ajutoare financiare importante), se incurajeaza, intr-o prima faza, constientizarea fenomenului, pentru ca, ulterior sa se ajunga pana la integrarea efectiva a persoanelor apartinand grupurilor vulnerabile in societate, pe pozitii egale cu ceilalti membri ai corpului social.

2. ORIENTARILE POSIBILE PRIVIND EVOLUTIA EGALITATII DE SANSE

Titularul principiului nediscriminării în raporturile de muncă nu poate fi decat persoana fizică cu capacitate de muncă (fiind excluse din start, in mod obiectiv, persoanele care se afla intr-o stare a sanatatii care face imposibila integrarea acestora pe piata muncii). Iar în eventualitatea unui raport de muncă titularul principiului devine creditorul acestuia; creanta fiind reprezentata de dubla obligaţie conţinuta în obiectul acestuia: de a nu discrimina şi de a nu permite sa se discrimineze. Debitorii nu pot fi decat statul şi angajatorul.

Angajatorul având o obligaţie negativa: de a se abţine în a discrimina, în timp ce statul are o obligaţie pozitiva: de a lua toate masurile necesare pentru impiedicarea discriminării sau încetarea acesteia şi anularea efectelor ei, în cazul în care s-a produs.

Problema principala a acestei relaţii este exterioara acesteia. Fiind vorba de o problema de cantitaţi. Atât timp cât oferta de muncă va fi inferioara cererii de muncă, impiedicarea discriminărilor nu va reuşi sa securizeze definitiv raporturile dintre angajat şi angajator. Vor aparea alte mijloace subiective care vor fi folosite pentru diferenţierea/selectia “ofertanţilor” de muncă în funcţie de preferintele angajatorului. Preferinte nu intotdeauna justificate conform principiului nediscriminării.

Asadar, problema care în secolul globalizarii se pune din ce în ce mai mult guvernelor naţionale este de anticipa miscările de pe piata muncii, pentru a putea încadra cat mai bine fenomenul discriminării datorat penuriei de locuri de muncă.

Concepţiile privind incercarea diminuarii inegalitaţilor care stau la baza oricărei discriminări, au condus reflecţiile specialiştilor din domeniu în direcţii neaşteptate.

Acesta este cazul unui sociolog francez specialist în studiul egalitaţii de şanse . François Dubet işi începe studiul prin a reaminti că egalitatea de şanse are limite şi presupune dificultaţi majore în aplicarea sa. Dar, continua autorul, “cu atat mai mult trebuie luptat pentru egalitatea de şanse cu cat societatea noastra ramâne scandalos aristocratică, dominata de perpetuarea rentelor, a moştenirilor şi privilegiilor, prin perpetuarea saraciei şi a excluderii şi prin toate segregarile care interzic femeilor, minoritaţilor, copiilor de emigranţi, persoanelor cu handicap, intrarea într-o competiţie echitabila”.

Întrebarea referitoare la inegalitaţi în societatea franceza este de a afla dacă pare posibil sa se neutralizeze efectele naşterii pentru a putea institui o egalitate de şanse pura. La aceasta întrebare, sociologul în chestiune ezita sa raspundă tranşant, derutat fiind de ultimele rapoarte sociologice care dovedesc faptul că în Franta nici scoala şi nici piata muncii nu reusesc sa anuleze efectele inegalitaţilor sociale.

Iar când acest lucru se întampla într-un stat membru UE care a adoptat de mult timp sistemul cotelor pentru obţinerea paritaţii dintre femei şi barbaţi, ne putem întreba la rândul nostru în ce masura instrumentele legislative avute la dispoziţie reusesc sa devină utile pentru scopul vizat de principiul nediscriminării si putem doar urmari cu interes in ce masura instrumentele structurale (tip POSDRU) reusesc sa completeze legislatia prin elemente de natura financiara, mai atractive si cu efect imediat.

In acest context statele membre UE beneficiaza de cofinantare din FSE pentru promovarea incluziunii sociale prin intermediul dezvoltarii economiei sociale.



Proiect:

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară nr. 6
“Promovarea incluziunii sociale”
Domeniul major de intervenţie 6.1. “Dezvoltarea economiei sociale”
Număr contract:POSDRU/173/6.1/S/147970
Beneficiar: Fundația CREATIW
Titlul proiectului: “FĂUREŞTE-ŢI UN VIITOR!!!”

Contactează-ne:

TIPOGRAFIA COLORO S.R.L.

PUNCT DE LUCRU:
Șeușa, Nr. 35, Comuna Ciugud, Jud. Alba

E-MAIL:
contact@tipografiacoloro.ro

TELEFON:
0740 159 999